lene

/'le.ne/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din slavă (veche) lĕnĩ.

faptul de a se complăcea în inactivitate; înclinația celui căruia nu-i place, care nu dorește, nu vrea să muncească, căruia îi place să stea fără să muncească; trândăvie; lâncezeală.

„Lenea-i cucoană mare, care n-are de mâncare.”Muncă și lene Mâncare și băutură Natură
„Sârguința țese pânza, iară lenea pierde vremea.”Muncă și lene Timp
„Lenea e cucoană mare, șade ca un trântor.”Muncă și lene
„Lenea e începutul răutății.”Muncă și lene Înțelepciune și prostie
„De lene și de urât, tocmai sub pat s-a vârî.”Muncă și lene
„De lene ochii își închide și buzele își deschide.”Muncă și lene Vorbă și tăcere
„Vede arzând pe el casa și i-e lene ca să iasă.”Muncă și lene Moarte
„Leneșul, când îi este lene, visează că s-a înțepat.”Muncă și lene
„Scrisoarea rea arată lenea școlarului”Muncă și lene
„Lucrul lungește viața, iar lenea o scurtează”Muncă și lene Sănătate și boală
„Omul e dator să muncească, să nu-l găsească lenea”Muncă și lene
„Lenea jupână mare”Muncă și lene
„Lenea e cucoană mare, șade ca un trântor”Muncă și lene
„Lenea pierde vremea”Muncă și lene Timp
„Lenea mănâncă lemne”Muncă și lene

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică