← înapoi la căutare

imă

/iˈmə/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din ima.

Definiții

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru ima.
  2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru ima.
  3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru ima.
  4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru ima.

ima

/iˈma/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din im („noroi, murdărie”), sau, din latină līmāre, din līmō („a mânji”).

Definiții

  1. (reg.) (v.tranz.) a murdări, a mânji cu noroi, cu balegă.
  2. (fig.) a întina cu vorba, cu înjurături.
  3. (v.refl.) a se murdări, a se mânji, a se feșteli.
  4. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru ima.

Declinare

CazSingularPlural
verbimaimau

Sinonime: 1: murdări, mânji, 2: întina, 3: feșteli

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică