iad

/'jad/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din greacă άδης (ádis), prin intermediul slavă jadŭ.

(în credința creștină) loc unde se crede că sufletele păcătoșilor sunt supuse, după moarte, la chinuri veșnice.
loc cu condiții insuportabile.
(fig.) situație chinuitoare, greu de suportat.

Sinonime: 1: (bis.) infern, (livr.) gheenă, tartar, (înv.) matca focului

Antonime: eden, paradis, rai

„Drumul spre iad e pavat cu intenții bune.”Minciună și înșelăciune Noroc și soartă
„Nici iadul, nici muierea, nici pământul secetos nu zice: „Ajunge!"”Femeie și bărbat Natură
„Mult e până în rai, dar până în iad e numai un gard și ăla e tot spart.”Moarte
„Gândul omului e iad, și un adânc fără vad.”Înțelepciune și prostie
„Casa omului e și iad și rai.”Familie Natură
„Baba e talpa iadului”Femeie și bărbat
„Gura omului e iad.”Vorbă și tăcere
„Omul și pofta, ca iadul nesățioase”Înțelepciune și prostie
„Casa omului e și iad și rai”Familie
„Nedreptatea, nașterea iadului”Înțelepciune și prostie
„Trei lucruri în lume nu sunt: scară la cer, pod peste mare, și drum la iad.”Înțelepciune și prostie
„Nici iadul, nici muierea, nici pământul”Femeie și bărbat Natură
„Ușor ajungi la iad”Moarte
„Grozavă gura iadului, când o cască să te”Moarte
„Parcă-i gura iadului”Moarte

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică