hoț
/hoʦ/Etimologie
Cuvânt autohton
Definiții
- o persoană care fură.
- (Adjectival) care fură; (cu sens atenuat) viclean.
- (Fam.) om ștrengar, șiret.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | hoț | hoți |
| genitiv-dativ | hoțului | hoților |
| vocativ | hoțule | hoților |
| articulat | hoțul | hoții |
Sinonime: ștrengar, pungaș, prădător, lotru, furător, robalău, chesăgiu, fur, coțcar, manglitor, șut, șutitor, teșcar