grabă
/'gra.bə/Etimologie
Din a (se) grăbi (derivat regresiv).
Definiții
- tendință, intenție, dorință de a face ceva sau de a ajunge undeva cât mai repede; iuțeală, viteză (mare) cu care se face ceva; zor, grăbire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | grabă | — |
| genitiv-dativ | grabei | — |
| vocativ | grabă | — |
| articulat | graba | — |