făină
/fə.ˈi.nə/Etimologie
Din latină farῑna, prin intermediul fazelor atestate de variante, rezultat al asimilării r-n > n-n și al disimilării corespunzătoare.
Definiții
- (de obicei urmat de determinări care arată felul) pulbere obținută prin măcinarea boabelor de cereale sau a altor semințe de plante și folosită în alimentație.
- pulbere obținută prin măcinarea anumitor materiale.
Exemple
- Făină de grâu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | făină | făinuri |
| genitiv-dativ | făinii | făinurilor |
| articulat | făina | făinurile |