frate
/'fra.te/Etimologie
Din latină frātĕr, -tris (= frātrem).
Definiții
- persoană de sex masculin considerată în raport cu altă persoană (indiferent de sex), născută din aceiași părinți sau din același tată ori din aceeași mamă.
- (la pl.) nume dat copiilor (în cazul când se află între ei și băieți) născuți din aceiași părinți sau numai din același tată ori din aceeași mamă.
- (fig.) termen familiar, prietenesc, cu care cineva se adresează unei persoane (indiferent de sex).
- grad în ierarhia călugărească dat unui călugăr care nu este cleric și care ajută la treburile gospodărești; călugăr care are acest grad.
- lăstar care se formează la subsuoara frunzelor cerealelor păioase din nodurile de la baza tulpinii.
Exemple
- Era frate bun cu el.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | frate | frați |
| genitiv-dativ | fratelui | fraților |
| vocativ | frate | fraților |
| articulat | fratele | frații |
Sinonime: 1: (pop.) frăține, (înv.) brat
Antonime: 1: soră