floare

/ˈflo̯a.re/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină flos, -ris.

(bot.) parte a plantei care cuprinde organele de reproducere sexuată și care are de obicei o corolă frumoasă și variat colorată.
(la sg. cu înțeles colectiv)
(spec.) orice plantă (erbacee) care face flori colorate.
(p.anal.) desen, broderie, cusătură în formă de floare.
(spec.) strat de mucegai care se formează la suprafața vinului, a laptelui acru etc.
(poligr.) extremitatea caracterelor tipografice care poartă semnul grafic ce urmează a fi imprimat.
(fig.) extremitatea lățită a cuiului (care se lovește cu ciocanul).
(fig.) partea cea mai aleasă, cea mai de seamă; frunte, elită, spumă, cremă.
(cu sens superlativ, prin repetarea cuvântului ca atribut)
(înv.) culoare.

Sinonime: 1: (bot.) (Transilv., Ban. și prin Mold.) pană, 1: (fig.) frunte, elită, spumă, cremă

„Cu o floare nu se face primăvară.”Natură Înțelepciune și prostie Timp
„Nu rupe floarea, dacă vrei să vezi rodul ei.”Natură Timp
„Primăvara nu vine c-o singură floare.”Natură Timp
„Printre flori cresc și buruieni.”Natură
„Recunoștința e o floare care crește pe mormânt.”Moarte Prietenie și dușmănie Natură
„Și cu-o floare, și cu zece, primăvara tot se trece.”Timp Natură — nu cantitatea face calitatea
„În câmpii cei mai frumoși și plini de flori se găsește și scaietele.”Natură
„Alta e floarea de grădină, și alta e floarea de câmp.”Natură Femeie și bărbat
„Cu o floare numai vară nu se face.”Natură Timp
„Floarea până n-o pui la nas, nu cunoști ce miros are.”Natură Înțelepciune și prostie
„Cine leapădă floarea nu simte mirosul ei.”Natură Dragoste și iubire
„De flori de cuc.”Minciună și înșelăciune
„A umbla de flori de cuc.”Minciună și înșelăciune
„A umbla cu flori la urechi.”Minciună și înșelăciune Vorbă și tăcere
„Omul e ca iarba, zilele lui ca floarea.”Timp Moarte

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică