faptă
/'fap.tə/Etimologie
Din latină facta (pluralul lui factum) devenit singularul feminin.
Definiții
- acțiune săvârșită, act îndeplinit de cineva; fapt; ispravă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | faptă | fapte |
| genitiv-dativ | faptei | faptelor |
| vocativ | faptă | faptelor |
| articulat | fapta | faptele |