ducă
/'du.kə/Etimologie
Din a duce.
Definiții
- (de obicei precedat de prep. „de”, „la”, „pe”) plecare, drum, călătorie.
- (înv.) duce.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ducă | — |
| genitiv-dativ | ducii | — |
| vocativ | ducă | — |
| articulat | duca | — |
Din a duce.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ducă | — |
| genitiv-dativ | ducii | — |
| vocativ | ducă | — |
| articulat | duca | — |
Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică