dușmanul

/duʃˈma.nul/

substantiv?

Etimologie

Din dușman.

Definiții

forma de singular articulat pentru dușman.

dușman

/duʃˈman/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din turcă düşman < persană دشمن (došman).

Definiții

persoană care are o atitudine ostilă, răuvoitoare față de ceva sau de cineva, care urăște ceva sau pe cineva.
inamic (în război).

Exemple

E un dușman de temut.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	dușman	dușmani
genitiv-dativ	dușmanului	dușmanilor
articulat	dușmanul	dușmanii

Sinonime: 1-2: adversar, inamic, potrivnic, vrăjmaș, (pop.) pizmaș, pizmuitor, (înv. și reg.) pizmătar, pizmătareț, (înv.) neamic, neprieten, nepriitor, pârâș, sculător

Antonime: aliat, amic, prieten

Proverbe & zicători

„Oglinda este dușmanul femeilor urâte.”Femeie și bărbat
„Toată lumea e voinică, când dușmanul fuge.”Înțelepciune și prostie
„Oglinda este dușmanul femeilor urâte”Femeie și bărbat
„Dumnezeu nu răsplătește ca dușmanul”Înțelepciune și prostie
„Dumnezeu nu-i ca dușmanul”Înțelepciune și prostie
„Dușmanul nu vrea să te crească”Prietenie și dușmănie
„Dușmanul nu-ți vrea binele”Prietenie și dușmănie
„Apa doarme, dușmanul nu doarme.”Prietenie și dușmănie Natură
„Toată lumea e voinică, când dușmanul”
„Binele este dușmanul răului”Noroc și soartă
„Dușmanul cel mai rău, cu pâine ți-l câștigi”Prietenie și dușmănie Mâncare și băutură
„Cheltuitorul e dușmanul strângătorului”Bani și avere
„Ceea ce nu voiești ca să afle dușmanul”Vorbă și tăcere
„Cheltuitorul e dușmanul stringetorului”Bani și avere

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică