dreptul

/ˈdrep.tul/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din drept.

/drept/

substantiv?gen neutru

totalitatea regulilor și normelor juridice care reglementează relațiile sociale dintr-un stat.
știință sau disciplină care studiază dreptul.
putere, prerogativă legal recunoscută unei persoane de a avea o anumită conduită, de a se bucura de anumite privilegii etc.; drit.
răsplată, retribuție care i se cuvine cuiva pentru prestarea unei munci.

„Strâmbii îi mănâncă pe ăi drepți.”Noroc și soartă Mâncare și băutură
„Strâmbii mănâncă țara, că drepții nu mai apucă.”Noroc și soartă Mâncare și băutură
„Asta merge chiar drept în picioare.”Sănătate și boală
„Mai bine să șezi strâmb, și vorbește drept.”Vorbă și tăcere
„Să stăm strâmb și să grăim drept.”Vorbă și tăcere
„Stai strâmb și judecă drept.”Înțelepciune și prostie
„Din banii drepți ia dracul pe jumătate; iar cei strâmbi îi ia cu stăpân cu tot.”Bani și avere Minciună și înșelăciune
„Drept ca cobilița.”Înțelepciune și prostie
„Până a fi să iasă dreptul, îmi pleznește mie pieptul.”Înțelepciune și prostie Noroc și soartă
„A fi drept ca funia în traistă.”Înțelepciune și prostie
„Judecătorul e ca șarpele, niciodată nu umblă drept.”Înțelepciune și prostie Animale
„Ce e drept și adevărat, nici la dracul nu e minciună.”Minciună și înșelăciune Înțelepciune și prostie
„Dreptul totdeauna umblă cu capul spart.”Înțelepciune și prostie
„Dreptul de auzul rău nu se teme.”Înțelepciune și prostie
„Om drept ca funia în traistă.”Înțelepciune și prostie

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică