dimineață

/di.miˈne̯a.tsə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din locuțiunea adverbială de *mâneață (< latină *manitia). Confer (pentru formă) deseară.

/di.miˈne̯a.tsə/

adverb?

(în forma dimineața) în timpul dimineții.
(în forma dimineață, după adverbele de timp „azi”, „mâine”, „poimâine”, „ieri”, „alaltăieri”)
în fiecare dimineață.
(în forma dimineață precedat de adverbele „mai”, „foarte”, „tare” și uneori de prep. „de”) mai (sau foarte) devreme.

/di.mi.ˈne̯a.tsa/

adverb?

Din dimineață.

/di.mi.ˈne̯a.tsa/

substantiv?

„Cine se scoală de dimineață, departe ajunge.”Muncă și lene Timp Înțelepciune și prostie
„Cum te scoli de dimineață, așa îți merge toată ziua.”Timp Muncă și lene
„Mânia de seară să o lași pe dimineață.”Timp Înțelepciune și prostie
„Ziua bună, dimineața se cunoaște.”Timp Înțelepciune și prostie
„Ziua frumoasă de dimineață se cunoaște.”Timp Natură
„Ziua bună de dimineață se vede.”Timp
„Un ceas al dimineții plătește cât trei după prânz.”Timp Muncă și lene
„Cea mai frumoasă dimineață are seara întunecoasă.”Timp Natură
„Cine se scoală mai de dimineață, acela e mai mare.”Muncă și lene Timp
„Cine pleacă mai de dimineață, ajunge mai înainte.”Timp Muncă și lene
„Scrie pe gheață, până dimineață.”Timp Natură
„Găina care cârcâie seara, dimineața n-are ou.”Animale Vorbă și tăcere
„Cine se scoală mai de dimineață ajunge mai departe.”Muncă și lene Timp
„Mâncarea de dimineață și însuratul de tânăr niciodată nu strică.”Mâncare și băutură Familie
„După buna dimineață și mulțumită.”Vorbă și tăcere

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică