destul

/deˈstul/

adjectiv?

Etimologie

Din de + sătul.

/deˈstul/

adverb?

în cantitate suficientă, atât cât trebuie.
în cantitate sau în număr mare; mult.
mai mult decât trebuie, prea mult.
(urmat de un adjectiv sau de un adverb de care se leagă prin prep. „de”)
(exprimă ideea de diminuare a calității pozitive indicate de adjectivul sau adverbul pe care-l însoțește) aproape..., suficient de..., relativ...
S-au înțeles destul de bine.
(exprimă ideea de sporire a calității negative indicate de adjectivul sau adverbul pe care-l însoțește).
Destul de puțin.
Destul de rău.

„Prostu' dacă nu-i fudul, parcă nici nu-i prost destul.”Înțelepciune și prostie
„Prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul.”Înțelepciune și prostie
„Om în trup destul de mare, și minte de copil are.”Înțelepciune și prostie
„Cine-i sănătos e destul de bogat.”Sănătate și boală Bani și avere
„Cine nu e dator e destul de bogat.”Bani și avere Noroc și soartă
„Celui înțelept — puține destul.”Înțelepciune și prostie
„De la omul cinstit e destul un cuvânt.”Vorbă și tăcere Înțelepciune și prostie
„Pentru un cal bun e destul o lovitură, pentru omul înțelegător, o vorbă.”Înțelepciune și prostie Vorbă și tăcere
„Cine vrea să-și ucidă câinele său, destul e să spună că e turbat”Animale Minciună și înșelăciune
„Om în trup destul de mare”
„Cine nu e dator e destul de bogat”Bani și avere
„Celui înțelept puține destul”Înțelepciune și prostie
„Un singur dușman e destul să dărâme”Prietenie și dușmănie
„De la omul cinstit e destul un cuvânt”Vorbă și tăcere
„E destul de rău”

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică