desface
/des'fa.ʧe/Etimologie
Din latină dĭsfacĕre sau din facere, cu prefixul des-.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) a (se) descompune în părțile componente.
- (v.tranz.) a face ca ceva efectuat să revină la starea anterioară.
- (v.tranz.) a anula o învoială, un contract etc.
- (v.tranz. și refl.) a (se) desprinde din locul sau din legătura în care este prins, fixat.
- (v.refl. și tranz.) a (se) despărți, a (se) separa de cineva sau de ceva.
- (v.tranz.) a deschide un obiect, dezlegându-l, tăindu-l, ridicându-i capacul etc.
- a desfășura, deschizând, întinzând, răsfirând.
- (v.refl.) (despre flori) a-și deschide petalele.
- (v.tranz.) a vinde produse; a lichida prin vânzare.
- (v.intranz.) (în superstiții; construit cu dativul persoanei) a înlătura vraja sau farmecul care apasă asupra cuiva.
Exemple
- Nodul s-a desfăcut.
- Desfac un plic.
- Desface un pachet.
- Pasărea își desface aripile.
- Se desfac mugurii, bobocii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | desfacea | desfaceau |
Sinonime: 1: descompune, 3: rezilia, 4: desprinde, despături, dezdoi, (înv.) răspica, 5: degaja, elibera, libera, scoate, (înv. și pop.) slobozi, 6: deschide, 7: desfășura, întinde, răsfira, 8: crăpa, se deschide, se despica, plesni, 9: vinde
Antonime: (se) face, (se) strânge