des

/des/

adjectiv?

Etimologie

Din latină densus.

(despre colectivități sau corpuri compuse din unități identice) cu elementele, cu părțile componente apropiate, cu intervale foarte mici sau cu foarte puține goluri între părți.
(despre țesături) țesut strâns: bătut.
(despre părțile componente ale unei colectivități sau unități) așezat unul lângă altul sau foarte aproape unul de altul: strâns.
(despre ploaie, ceață, umbră etc.) compact, dens: de nepătruns.
(despre întâmplări, fenomene sau acțiuni: adesea adverbial) care se repetă de (mai) multe ori la intervale mici de timp, urmând mereu unul după altul: repetat, frecvent.
(despre mișcări care se repetă: adesea adverbial) repede, iute, grăbit.

„Sluga nevrednică stăpânii des își schimbă.”Muncă și lene
„Tipicul se învață călcând des pragul bisericii.”Înțelepciune și prostie
„Apa stătătoare e des înșelătoare.”Natură Minciună și înșelăciune
„Calul, de vrei să ție la alergătură, trebuie să-i dai grăunțe des.”Muncă și lene Animale
„Câți merg mai des să se vadă”Prietenie și dușmănie
„Viața cere sapă adâncă și des ca să ne dea nouă leac”Sănătate și boală
„Puțin și des face mult.”Muncă și lene Timp
„Puțin și des face mult”Muncă și lene

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică