dar

/daɾ/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din slavă (veche) darŭ („donare”) (Cihac, II, 90; Conev 58; Candrea). Înrudit cu bielorusă дар (dar), bulgară дар (dar), cehă dar, macedoneană дар (dar), poloneză dar, rusă дар (dar), sârbo-croată дар (dar), slovacă dar și ucraineană дар (dar).

Definiții

obiect primit de la cineva sau oferit fără plată cuiva, în semn de prietenie sau ca ajutor etc.; cadou.
plocon.
donație.
(bis.) prinos, ofrandă.
însușire (cu care se naște cineva); aptitudine, vocație, talent.
avantaj, binefacere.
(în concepția creștină) ajutor pe care îl acordă Dumnezeu omului; milă, har divin.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	dar	daruri
genitiv-dativ	darului	darurilor
vocativ	darule	darurilor
articulat	darul	darurile

Sinonime: 1: cadou, 5: aptitudine, talent, vocație, 7: milă

darul

/ˈda.rul/

substantiv?

Etimologie

Din dar.

Definiții

forma de singular articulat pentru dar.

Proverbe & zicători

„Darul cel târziu nu are putere de dar.”Bani și avere Timp
„Darul la timp dăruit prețuiește îndoit.”Timp Bani și avere
„Darul nu după mărime, ci după dragoste se prețuiește.”Dragoste și iubire Bani și avere
„Nemulțumitului i se ia darul.”Bani și avere — despre onestitatea celui dăruit
„Lupul e cu numele și vulpea cu darul”Animale Minciună și înșelăciune
„Omul după ce moare, atunci darul i se cunoaște”Moarte
„Darul beției este cel mai rău”Înțelepciune și prostie
„Darul dat la vreme e dar îndoit”Bani și avere Timp
„Darul cel târziu nu are putere de dar”Bani și avere Timp
„Nemulțumitorului i se ia darul”Noroc și soartă
„Nemulțumitului se ia darul”Noroc și soartă
„Mai bună jertfa săracului, fie cât de mică, decât darul”Bani și avere
„Darul nurilor cu mult mai mare decât al frumusețelor”Femeie și bărbat
„Darul nu-i cu carul”Bani și avere
„Nu dă darul cu piciorul”Bani și avere

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică