darul
/ˈda.rul/Etimologie
Din dar.
Definiții
- forma de singular articulat pentru dar.
Din dar.
Din slavă (veche) darŭ („donare”) (Cihac, II, 90; Conev 58; Candrea). Înrudit cu bielorusă дар (dar), bulgară дар (dar), cehă dar, macedoneană дар (dar), poloneză dar, rusă дар (dar), sârbo-croată дар (dar), slovacă dar și ucraineană дар (dar).
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dar | daruri |
| genitiv-dativ | darului | darurilor |
| vocativ | darule | darurilor |
| articulat | darul | darurile |
Sinonime: 1: cadou, 5: aptitudine, talent, vocație, 7: milă
Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică