cruce

Etimologie

Din latină crŭcem.

Definiții

1. obiect format din două bucăți de lemn, de piatră, de metale prețioase etc. așezate perpendicular și simetric una peste alta și constituind simbolul credinței creștine.
2. figură sau desen în formă de cruce, având diferite semnificații:
3. simbol al ritualului creștin, care constă dintr-un gest (semnul crucii) făcut cu degetele la frunte, la piept și, succesiv, la cei doi umeri.
4. religia, confesiunea creștină.
5. termen care intră în componența numelui unor decorații, insigne etc. în formă de cruce.
6. nume dat la diverse obiecte sau părți ale unor obiecte, dispuse în formă de cruce.
7. piesă de oțel, fontă, beton etc. pentru legarea a două conducte în prelungire, din care se despart două orificii laterale perpendiculare.
8. fiting cu patru intrări.
9. (adverbial) cruciș.
10. instrument de tortură în antichitate, pe care osânditul îl purta adesea în spinare până la locul de execuție și pe care era apoi pironit cu cuie.
11. (adesea la pl.) loc unde se întretaie două sau mai multe drumuri.
12. (înv.) echipă compusă din doi până la patru soldați, care erau obligați să plătească, în mod solidar, căpeteniilor o anumită cotă de impozite.

Exemple

• într-o listă de nume de persoane arată că posesorul celui însemnat cu cruce a decedat;
• înaintea unui cuvânt atestă vechimea mare a cuvântului respectiv;
• în calendar marchează o zi de sărbătoare creștină;
• peste un text indică semnul anulării etc.
• Crucea „Sfântul Gheorghe”.
• Cruce la o fereastră.
• Hristos a murit pe cruce.

Declinare

Sinonime: 4: creștinism, 6: cercevea, 9: cruciș, 11: răscruce, răspântie