credință

/kre'din.ʦə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină * credentia.

faptul de a crede în adevărul unui lucru; convingere, siguranță, certitudine.
(înv.) încredere (pe care o inspiră cineva).
fidelitate, devotament, statornicie față de cineva sau de ceva.
(reg.) logodnă.
speranță, nădejde.
convingere despre existența lui Dumnezeu; mărturisire a acestei convingeri prin respectarea prescripțiilor bisericești; religie, cult.

„Și-a pierdut credința ca și Eva raiul.”Minciună și înșelăciune
„Își mănâncă credința ca țiganul biserica.”Minciună și înșelăciune
„Calului niciodată să nu-i crezi credința”Înțelepciune și prostie
„Câinelui niciodată să nu-i pierzi credința”Animale Prietenie și dușmănie
„Între lup și între miel credință nu se păzește”Animale Prietenie și dușmănie
„Copilul să nu-l iei pe credință”Familie Minciună și înșelăciune
„Femeia, pușca și calul n-au credință”Femeie și bărbat Animale
„Muerea credință n'are”Femeie și bărbat Minciună și înșelăciune
„Bolnavul credință n-are”Sănătate și boală
„Avuția cu rea credință nu aduce”Bani și avere
„Credința ta te va mântui”Înțelepciune și prostie
„Își mănâncă credința ca țiganul biserica”Minciună și înșelăciune
„Orbă credință, în numele Domnului, înjunghie și jupoaie”Minciună și înșelăciune
„Orbă credință te orbește peste fire. Departe de ea”Minciună și înșelăciune
„Credința către Dumnezeu nu-ți aduce nici un rău, nu te”Înțelepciune și prostie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică