coace

Etimologie

Din latină populară cocere (= coquere).

Definiții

1. (v.tranz.) a supune un aliment la acțiunea căldurii (în cuptor) spre a-l face bun de mâncat.
2. (v.refl.) (despre alimente) a deveni bun de mâncat prin acțiunea căldurii (din cuptor).
3. (v.refl.) (despre fructe, semințe) a ajunge la maturitate sub acțiunea căldurii soarelui; a deveni bun de mâncat.
4. (despre plante) a ajunge să aibă sămânța formată, maturizată.
5. (v.tranz.) (despre soare sau căldură) a face ca fructele, plantele etc. să ajungă la maturitate, să fie bune de mâncat, să dea sămânță.
6. (fig.) (despre oameni) a ajunge la maturitate, a se forma (din punct de vedere intelectual, al felului de a fi etc.); a se maturiza.
7. (v.refl.) (fig.) (despre ființe) a se încinge, a se înăbuși de căldură.
8. (v.tranz.) (fig.) a pune ceva la cale cu intenții răuvoitoare; a urzi.
9. (despre bube și inflamații, p. ext. despre părți ale corpului) a face puroi.

Exemple

• Coc firele de tort.
• Coace plăcinte.
• Coc mere.
• Se coace stând lângă sobă.
• Buba începe să coacă.

Declinare

Sinonime: 1: fierbe, opări, 2: fierbe, 3-6: maturiza, 7: se încinge, se înfierbânta, 8: (med.) colecta