cizmă

/ˈʧiz.mə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din maghiară csizma < turcă otomană چزمه‎ (çizme).

încălțăminte de piele, de cauciuc, de material plastic etc. cu carâmbul înalt până spre (sau peste) genunchi; ciubotă.

„Umblă cu brișca (cuțitul) la carâmbul cizmei.”Minciună și înșelăciune Vorbă și tăcere — E prevăzător sau periculos
„Fiecare știe unde-l strânge cizma.”Înțelepciune și prostie Muncă și lene
„Eu boier, tu boier, cine-mi trage cizmele?”Muncă și lene Bani și avere
„Cizmarul pentru cizme numai răspunde, iar nu și pentru nădragi.”Muncă și lene
„Cine va umbla cu pizmă, își va sparge singur cizma.”Minciună și înșelăciune Înțelepciune și prostie
„Nimeni nu știe mai bine unde-l strânge cizma decât cel ce o poartă.”Înțelepciune și prostie Muncă și lene
„Apa nu e bună nici de frică nici în cizme.”Mâncare și băutură
„Nimeni nu știe mai bine unde îl strânge cizma”Noroc și soartă
„Cizma, fie cât de frumoasă, dacă la picior te strânge”Noroc și soartă
„A linge cizmele cui-va”Prietenie și dușmănie
„Decât cizmă încăputată”Noroc și soartă
„E cizmă”Noroc și soartă
„Apa nu e bună nici în cizmă (cizme)”Mâncare și băutură
„Tu mare, ei mare, cine să tragă cizmele”Muncă și lene
„Cizmarul pentru cizme numai răspunde”Muncă și lene

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică