← înapoi la căutare

ciumă

/'ʧju.mə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină cyma „umflătură”.

Definiții

boală infecțioasă și epidemică foarte gravă, caracterizată prin febră mare, diaree, delir, tumefacții ale ganglionilor etc.; pestă.
(fig.) persoană foarte urâtă (și foarte rea).
(fig.) mizerie, năpastă, nenorocire mare.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	ciumă	ciume
genitiv-dativ	ciumei	ciumelor
vocativ	ciumă	ciumelor
articulat	ciuma	ciumele

Proverbe & zicători

„La unul mumă, la altul ciumă.”Noroc și soartă Femeie și bărbat
„La unul mumă și la altul ciumă.”Noroc și soartă Femeie și bărbat
„Blestemul de mumă, ca fiara de ciumă.”Familie Moarte
„La unii mumă, și la alții ciumă.”Familie
„Ciuma, fuga”Sănătate și boală
„Să fugi ca de ciumă”Sănătate și boală
„Parcă era bolnav de ciumă”Sănătate și boală
„L-a fătat ciuma”Sănătate și boală
„A fi (ca o) ciumă”Sănătate și boală
„Ciuma lui Caragea”Moarte Sănătate și boală
„Tiranii se socotesc ca o ciumă între oameni”Moarte
„Pare că-i ciuma găinilor”Moarte
„A lucra ca la iia ciumei”Muncă și lene
„Masa, cleștele, ohtica, sapa și lopata, și ciuma fuga”Muncă și lene
„La ciumă zi câine, căci sârmă zi pâine?!”Animale Mâncare și băutură

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică