ciocoi

/ʧoˈkoj/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Etimologie necunoscută. Probabil din cioc + sufixul -oi.

termen de dispreț pentru un parvenit (mai ales la sate) din rândurile arendașilor, vătafilor etc.; ciocofleandură; (p.ext.) boier.
(înv.) fecior în casă, servitor angajat la un boier.

/ʧoˈkoj/

verb?

Din substantivul ciocoi.

(v.refl.) a deveni ciocoi, a-și însuși apucături de ciocoi; (p.ext.) a se boieri.
(v.refl.) (fig.) (rar) a fi slugarnic, a se linguși.

Caz	Singular	Plural
verb	ciocoea	ciocoeau

„Nici din ciocoi om de frunte, nici din salcie cerc de bute.”Natură Înțelepciune și prostie Sănătate și boală — despre necesitatea unui fond de bază potrivit scopului și sănătos
„Ciocoiul este ca richita, de ce-l tai de ce răsare.”Natură Bani și avere
„Nici din salce cerc de bute, nici din ciocoi om de frunte.”Natură Bani și avere
„Decât slugă la ciocoi, mai bine cioban la oi.”Muncă și lene
„Banul e ciocoi de uși multe.”Bani și avere Vorbă și tăcere
„Ciocoiul ca câinele de multe uși”Animale
„Banul e ciocoiul de uși multe”Bani și avere
„Dumnezeu să te ferească de Român ciocoi.”Noroc și soartă
„Dumnezeu să te ferească de Român ciocoi”Noroc și soartă

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică