chef

/kef/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din turcă keyf (versiunea literară keyif).

„Mai bine să-i acoperi omului un ochi decât să-i strici cheful.”Sănătate și boală Vorbă și tăcere
„Face chef de curcă beată”Mâncare și băutură
„Să mor cu cheful meu, iar nu cu gustul lor”Moarte
„Chef de făsui teci în cârnelegi”Mâncare și băutură
„Chef, nea Niculae, cu banii babacului!”Bani și avere Familie
„Până vine cheful bogatului ese (iese)”Bani și avere Timp
„Chef de rogojină”Mâncare și băutură
„Cheful cu noroc, te ridică pe loc”Noroc și soartă
„Niciodată în lume să nu te-arăți fără chef, că atunci duș”Vorbă și tăcere
„Chef, Gherghino”Mâncare și băutură
„Chef, Mărico!”Vorbă și tăcere
„Până vine cheful bogatului, iese sufletul săracului.”Bani și avere Timp

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică