carte
/ˈkar.te/Etimologie
Din latină charta („hârtie, scrisoare”).
Definiții
- scriere cu un anumit subiect, tipărită și legată sau broșată în volum.
- diviziune mai mare decât un capitol a unei scrieri de proporții mari.
- (fig.) bagaj de cunoștințe pe care le posedă cineva.
- registru.
- (urmat de determinări introduse prin prep. „de”) document oficial, cu date personale care confirmă drepturile unei persoane.
- bucată de carton de dimensiuni mici, care conține diferite însemnări și servește la anumite scopuri.
- fiecare din cele 52 sau 32 de cartoane dreptunghiulare, diferențiate după culorile, semnele și figurile imprimate pe ele și întrebuințate la anumite jocuri de noroc.
- (înv. și pop.) comunicare în scris trimisă cuiva.
- (înv.) ordin scris, emis de o autoritate.
- (înv.) act scris, document.
- forma de plural nearticulat pentru cartă.
Exemple
- Citesc o carte și-mi place atât de mult încât aș vrea să nu se mai termine.
- O carte groasă.
- A ști carte.
- Ai carte, ai parte.
- Carte de membru.
- Carte de joc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | carte | cărți |
| genitiv-dativ | cărții | cărților |
| articulat | cartea | cărțile |
Sinonime: 1: lucrare, operă, scriere, tipăritură, tom, volum, (livr.) op, 3: învățătură, știință, cultură, 4: registru, 1: scrisoare, răvaș, epistolă, epistolie, 2: catastif, condică, hotărâre, 3: act, document