carta

/karˈta/

verb?

Etimologie

Din cărți.

(v.tranz.) a repartiza, a grupa scrisorile (la poștă) după adresele destinatarilor.
(v.tranz.) a transpune pe o hartă topografică anumite detalii ale terenului unei regiuni; a efectua o cartare.

Caz	Singular	Plural
verb	carta	cartau

/karˈta/

substantiv?

Din cartă.

/'kar.tə/

substantiv?gen feminin

Din franceză charte < latină charta.

nume dat (în evul mediu) actelor destinate a consemna unele privilegii și libertăți fundamentale ale unor clase sau pături sociale și a servi drept constituție unui stat.
manifest cuprinzând revendicările unei organizații politice, sociale, profesionale etc.
act care stă la baza organizării și funcționării unei organizații internaționale.

„A sta cu burta pe carte.”Muncă și lene Înțelepciune și prostie — a învăța, studia insistent
„Ai carte, ai parte.”Muncă și lene Înțelepciune și prostie — despre necesitatea și avantajele educării
„Cineva care are capul baniță de carte.”Înțelepciune și prostie Bani și avere
„P..a nu știe carte.”Înțelepciune și prostie Femeie și bărbat — Expresie urâtă, folosită de cei care aleargă după femei
„N-ai carte, n-ai parte.”Înțelepciune și prostie
„Omul care știe carte de toate are parte.”Înțelepciune și prostie Noroc și soartă
„Cine știe carte are patru ochi.”Înțelepciune și prostie
„N-am învățat carte și tot am mâncat sărat.”Muncă și lene Mâncare și băutură
„Decât un sac de carte și-o mână de minte, mai bine o mână de carte și un sac de minte.”Înțelepciune și prostie
„Oamenii cu știință de carte sunt păsările cu ciocul de fier.”Înțelepciune și prostie Animale
„A învățat carte până la glezne.”Înțelepciune și prostie
„Știe carte până la genunchiul broaștei.”Înțelepciune și prostie Animale
„Cu ce dascăl locuiește, așa carte învățește.”Înțelepciune și prostie Familie
„Carte nu știe, dar calcă popește.”Înțelepciune și prostie
„A umbla cu cârța”Animale

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică