carpi

Etimologie

Din latină Carpes.

Definiții

1. populație geto-dacică ce a trăit pe teritoriul românesc, la est de Muntii Carpați.

Declinare

Etimologie

Din slavă (veche) krupiti („a petici”), contaminat cu slavă krĕpiti („a întări”), de la krĕpŭ („tare”). Pentru sensul de „a pălmui”, provine din latină *colapῑre, din greacă ϰολαπίζω (kolapízo). Familia lui colaphus, bine reprezentată în limbile romanice, a dispărut din română (confer REW 2034); această pierdere „importantă” după Pușcariu, Lr., 259, ajunge totală, dată fiind confuzia acestui unic rezultat român, cu a cârpi („a petici”); confer calabreză curpire („a bate, a lovi”), italiană colpire. DAR explică acest cuvânt român prin asemănarea cu acțiunea de a astupa găurile dintr-un perete prin mortarul care se lipește, când este aruncat cu putere.

Definiții

1. (v.tranz.) a petici, a repara, a coase un obiect rupt sau descusut.
2. (v.tranz.) a repara un obiect spart sau crăpat.
3. (v.tranz.) (fig.) a pălmui pe cineva.
4. (v.tranz.) (fig.) a născoci, a inventa la repezeală o motivație, o explicație, un pretext (nu prea convingător).

Declinare