candelă
/ˈkan.de.lə/Etimologie
Din neogreacă ϰανδήλα (kandíla) sau ϰαντήλι (kantíli), posibil prin intermediul slavă (veche) kanŭdilo, cu unele sensuri din franceză candela.
Definiții
- lampă cu ulei, care se pune la icoane sau la morminte sau care servea, în trecut, la iluminat.
- unitate de măsură pentru calcularea intensității unui izvor de lumină.
- stâlp rotund de lemn, întrebuințat pentru susținerea bolților unui tunel până la turnarea betonului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | candelă | candele |
| genitiv-dativ | candelei | candelelor |
| vocativ | candelă | candelelor |
| articulat | candela | candelele |