candela
/ˈkan.de.la/Etimologie
Din candelă.
Definiții
- forma de singular articulat pentru candelă.
candelă
/ˈkan.de.lə/Etimologie
Din neogreacă ϰανδήλα (kandíla) sau ϰαντήλι (kantíli), posibil prin intermediul slavă (veche) kanŭdilo, cu unele sensuri din franceză candela.
Definiții
- lampă cu ulei, care se pune la icoane sau la morminte sau care servea, în trecut, la iluminat.
- unitate de măsură pentru calcularea intensității unui izvor de lumină.
- stâlp rotund de lemn, întrebuințat pentru susținerea bolților unui tunel până la turnarea betonului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | candelă | candele |
| genitiv-dativ | candelei | candelelor |
| vocativ | candelă | candelelor |
| articulat | candela | candelele |
Proverbe & zicători
- „Dacă pui untdelemn în candelă, îți va lumina.”Muncă și leneBani și avere
- „Sărmanul fără nădejde, ca o candelă fără undelemn.”Noroc și soartă
- „Cine vrea să-i ție candela mai multă vreme, trebuie din vreme s-o umple de untdelemn.”Sănătate și boalăTimp
- „Candela pe sfârșit”Moarte
- „Dacă pui untdelemn în candelă, îți va lumina”Muncă și lene
- „Grecu' și-a aprins ciubucul de la candelă”Înțelepciune și prostie
- „A fi ca o candelă aprinsă”Natură
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică