verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză caler.
Definiții
- (v.tranz.) a imobiliza intenționat un organ sau o piesă de mașină înainte ca aceasta să intre în funcțiune.
- (v.tranz.) a fixa orizontal, cu ajutorul nivelei, suportul unui aparat topografic de vizare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | cala | calau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din franceză cale.
Definiții
- (mar.) încăpere în fundul unei nave și destinată încărcăturii acesteia; hambar.
- (mar.) platformă ușor înclinată pe care se construiesc sau se repară nave.
- (tenh.) piesă prismatică din lemn sau din metal care se așază în fața roții unui vehicul spre a-l imobiliza.
- (tenh.) piesă în formă de prismă, de cilindru sau paralelipipedică, având o dimensiune foarte precisă, cu care se controlează dimensiunile pieselor în construcția de mașini.
- (bot.) (Calla aethiopica sau Zantedeschia aethiopica) plantă decorativă de origine tropicală, cu frunze mari în formă de săgeată, una dintre frunze, de culoare albă, răsucită în formă de cornet, înconjurând inflorescența.
Exemple
- Încărcătura navei comerciale se depozitează în cală.
- Cală de construcție.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | cală | cale |
| genitiv-dativ | calei | calelor |
| vocativ | cală | calelor |
| articulat | cala | calele |
Sinonime: 1: (mar.) hambar, (rar) stivă