căpăta

/kə.pəˈta/

verb?

Etimologie

Din latină populară *capĭtāre, de la cāput („capital”).

Caz	Singular	Plural
verb	căpăta	căpătau

Sinonime: 1: obține, primi, contracta, 2: avea, câștiga, dobândi, încasa, obține, primi

„Bună ziua ți-am dat, belea mi-am căpătat.”Noroc și soartă Vorbă și tăcere Timp
„A da un ou pentru a căpăta un bou.”Bani și avere Noroc și soartă
„Dac-a fost mojic întâi, e și pân' la căpătâi.”Înțelepciune și prostie
„La paguba altuia nu te mira, că și tu o poți căpăta.”Noroc și soartă Bani și avere
„Săracul când capătă cămașă, atuncea face Paștele.”Bani și avere
„Omul vrednic se face luntre și punte, și trebuie să iasă la capăt.”Muncă și lene Înțelepciune și prostie
„Cine fură nu cumpără, dar nici cinste nu capătă.”Minciună și înșelăciune
„A-și căpăta alageaua.”Noroc și soartă
„Frunză verde ceapă căpătă”Natură
„Fân bun din iarbă proastă, anevoie a căpăta”Muncă și lene Noroc și soartă
„Lungă e limba boului, dar la capăt tot n-ajunge”Vorbă și tăcere
„Tot boul l-am mâncat și la capăt ne-am ostenit”Muncă și lene
„A-și căpăta aleagăua”Noroc și soartă
„Nici un capăt de ață”Bani și avere
„A umbla fără (nici un) căpătâi”

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică