călugări
/kə.lu.gə'ri/Etimologie
Din călugăr.
Definiții
- (v.refl. tranz.) a (se) face călugăr sau călugăriță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | călugărea | călugăreau |
Din călugăr.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | călugărea | călugăreau |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică