căldare

/kəl'da.re/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină caldaria.

vas mare tronconic sau cilindric, prevăzut cu o toartă la partea superioară, folosit pentru păstrarea și transportul materialelor lichide, pulverulente sau granuloase; găleată.
conținutul unei căldări.
(geogr.) depresiune circulară cu versante prăpăstioase în zona munților înalți; scobitură în albiile apelor curgătoare, la baza unei cascade; cazan.

„Ai dat un cazan mare și ai luat o căldare.”Bani și avere Noroc și soartă
„Departe oala de căldare ca nu cumva, lovindu-se, să se spargă.”Înțelepciune și prostie
„Ține-te mare cât ai mălai în căldare.”Bani și avere Mâncare și băutură
„Se învârtește ca un cuiu într-o căldare.”Înțelepciune și prostie
„Parcă-i fiert într-o căldare.”
„Parcă fierbe într-o căldare”Vorbă și tăcere
„A cădea din căldare în foc”Noroc și soartă
„Căldare nespoită”Vorbă și tăcere
„Ai dat un cazan mare și ai luat o căldare”
„Nici oala nu crapă, nici căldarea nu se sparge”Noroc și soartă
„Se laudă oala că va sparge căldarea”Vorbă și tăcere Înțelepciune și prostie
„Oala și cu căldarea nu pot să se lovească”Familie
„Departe oala de căldare ca nu cumva să se spargă”Familie
„Se învârtește ca un cui într-o căldare”Muncă și lene
„Umblă ca icu în caldare”Animale

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică