căcat
/kəˈkat/Etimologie
Din verbul a se căca. Confer și latină cacātus.
Definiții
- (pop., vulgar) excrement.
- (fig.) lucru de nimic; fleacuri.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | căcat | căcați |
| genitiv-dativ | căcatului | căcaților |
| articulat | căcatul | căcații |
Sinonime: excrement, fecale, (înv.) căcârnat, (pop.) rahat, scârnă, fleac