cârni

/kɨr'ni/

verb?

Etimologie

Din cârn.

(v.intranz.) (pop.) a (se) îndrepta în altă direcție; a (se) întoarce.
(v.intranz.) (fig.) a reveni asupra celor spuse, hotărâte, a nu mai face ce a spus, ce a hotărât.
(v.tranz.) a tăia, a rupe vârful lăstarilor tineri ai unor plante pentru a favoriza dezvoltarea fructelor.

Caz	Singular	Plural
verb	cârnea	cârneau

„Nici carnea să arză, nici frigarea.”Mâncare și băutură
„Muma unde lovește carnea crește.”Familie
„Omul îndărătnic și pizmaș ca racul își mănâncă carnea singur.”Animale Înțelepciune și prostie
„Pentru carnea lupului trebuie dinți de câine.”Animale Muncă și lene
„Spinii carnea ne-o sfâșie”Natură Moarte
„Ca racul își mănâncă carnea singur”Animale Mâncare și băutură
„A crește carnea pe cineva”Sănătate și boală
„Nu mai crește (nu se prinde) carnea pe el”Sănătate și boală
„Își mănâncă carnea de pe el”Sănătate și boală
„A-și mânca carnea cu cineva”Dragoste și iubire
„Carnea ca fierul”Sănătate și boală
„A fi cu carnea bălțată”Sănătate și boală
„A se scutura carnea de pe om”Moarte
„A (cam) cârni din nas”
„E os din oasele mele și carne din carnea mea”Familie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică