buză
/ˈbu.zə/Etimologie
Cuvânt autohton. Confer albaneză buzë. Provine probabil din bot sau latină botum ("bot"), cu sufixul -ză (ca în căcărează, gălbează, coacăză, pupăză etc.).
Definiții
- fiecare dintre cele două părți cărnoase care mărginesc gura și acoperă dinții.
- margine a unei răni pricinuite de o tăietură adâncă.
- margine a unor obiecte, a unor vase.
Exemple
- Buza de sus.
- Buza urciorului.
- Buza unei răni.
- Buza străchinii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | buză | buze |
| genitiv-dativ | buzei | buzelor |
| articulat | buza | buzele |
Sinonime: 1: (înv.) usnă, 3: gură, (înv. și reg.) usnă