bucuros

/bu.ku'ros/

adjectiv?

Etimologie

Din bucura + sufixul -os.

Sinonime: 1: fericit, jovial, mulțumit, satisfăcut, vesel, voios

Antonime: abătut, indispus, întristat, supărat, trist, nefericit

„Cel ce pierde drumul e bucuros și de cărare.”Noroc și soartă Înțelepciune și prostie
„Dacă prăpădești drumul ești bucuros și de cărare.”Noroc și soartă
„Cine nu poate avea mult, e bucuros și de puțin.”Bani și avere Înțelepciune și prostie
„Cel ce pierde drumul e bucuros și de cărare”Noroc și soartă Înțelepciune și prostie
„Fiecare pune bucuros șeaua pe calul vecinului”Prietenie și dușmănie Muncă și lene
„Stomacul plin nu învață bucuros”Mâncare și băutură Înțelepciune și prostie
„Sufletul bucuros este să intre în rai, numai păcatele”Moarte Înțelepciune și prostie
„Când omul își pierde drumul e bucuros”Noroc și soartă
„Cine întreabă, nu dă bucuros”Vorbă și tăcere
„Cine (cel ce) întreabă, nu dă bucuros”Vorbă și tăcere
„Cine nu poate avea mult, e bucuros și de puțin”Bani și avere Înțelepciune și prostie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică