bot

/bot/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Origine necunoscută. O derivație din latină *botium sau *bottium este posibilă.

partea anterioară a capului unor mamifere, cuprinzând gura (și nasul).
(fig.) partea ascuțită sau lunguiață a unui obiect; vârf; partea din față a unui vehicul cu tracțiune mecanică.
program automatizat ce accesează o pagină de internet și străbate siteul urmărind legăturile prezente pe acea pagină.

Sinonime: 1: gură, (reg.) mordă, (Ban. și Transilv.) flit, 2: pisc, (reg.) botniță, bour

/boʦ/

substantiv?gen neutru

Etimologie necunoscută. Poate din latină populară *bottium.

cocoloș.
bucată de parâmă sau de lanț care servește la manevrarea lanțurilor unei ancore.

„A pune cu botul pe labe.”Animale — a crea o situație dificilă cuiva
„A se șterge pe bot.”Vorbă și tăcere — a fi nevoit să renunțe la ceva
„Fugi de cel ce pupă-n bot, că îți ia din pungă tot.”Bani și avere Prietenie și dușmănie Minciună și înșelăciune
„Pentr-un boț de mămăligă, / râde prostu de se strică.”Mâncare și băutură Înțelepciune și prostie
„Ca la botul calului.”Animale Mâncare și băutură
„A pune botul pe labe.”Animale Vorbă și tăcere
„A sta cu botul pe labe.”Animale
„Ca la botul calului”Animale
„A da cu botul în baltă”Noroc și soartă
„Îți pute botul a lapte”Mâncare și băutură
„A fi tare de bot”Vorbă și tăcere
„A se șterge pe bot”Vorbă și tăcere
„A fi bot gros”Vorbă și tăcere
„A da cuiva peste bot”Vorbă și tăcere
„A-și linge botul”Mâncare și băutură

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică