Etimologie

Din latină bĭbĭtus.

Definiții

1. care este în stare de ebrietate.
2. (fig.) copleșit, amețit, tulburat de o stare sufletească foarte plăcută.
3. care aparține beatnicilor, specific beatnicilor.
4. care aparține unui stil distinct în rockul modern (și în jaz).
5. (livr.) binecuvântat, fericit.

Exemple

• E un om beat.
• Beat de amor.
• Beat de fericire.

Sinonime: 1: amețit, băut, cherchelit, îmbătat, turmentat, (livr.) grizat, (rar) trecut, (înv. și pop.) candriu, (pop.) turlac, vâjâit, (reg.) amnărit, învinoșat, rătutit, vinos, (prin Ban.) chermeleu, (Transilv. și Maram.) șumen, (prin Transilv.) șumenit, (fam.) abțiguit, (fam. și fig.) afumat, aghesmuit, făcut, oțelit, pilit, sfințit, tămâiat, târnosit, trăsnit, turtit, (arg.) mahit, matol, matosit, bucuros, fericit

Antonime: treaz

Etimologie

Din engleză beat.

Definiții

1. (muz.) bătaie, timp; timpul forte al unei măsuri.
2. (în muzica ușoară) stil apărut la începutul deceniului al șaptelea, care presupunea accentuarea tuturor celor patru timpi ai măsurii, peste această structură metroritmică de bază suprapunându-se o serie de alte celule ritmice secundare.
3. (în formațiile instrumentale) prezența tobei mari.

Declinare