(fig.) copleșit, amețit, tulburat de o stare sufletească foarte plăcută.
care aparține beatnicilor, specific beatnicilor.
care aparține unui stil distinct în rockul modern (și în jaz).
(livr.) binecuvântat, fericit.
beat — substantiv
(muz.) bătaie, timp; timpul forte al unei măsuri.
(în muzica ușoară) stil apărut la începutul deceniului al șaptelea, care presupunea accentuarea tuturor celor patru timpi ai măsurii, peste această structură metroritmică de bază suprapunându-se o serie de alte celule ritmice secundare.
(în formațiile instrumentale) prezența tobei mari.