(în muzica ușoară) stil apărut la începutul deceniului al șaptelea, care presupunea accentuarea tuturor celor patru timpi ai măsurii, peste această structură metroritmică de bază suprapunându-se o serie de alte celule ritmice secundare.
(în formațiile instrumentale) prezența tobei mari.
beat — adjectiv
care este în stare de ebrietate.
(fig.) copleșit, amețit, tulburat de o stare sufletească foarte plăcută.
care aparține beatnicilor, specific beatnicilor.
care aparține unui stil distinct în rockul modern (și în jaz).