bătrână
/bə'trɨ.nə/Etimologie
Din bătrân.
Definiții
- persoană în vârstă înaintată.
- (fam.) mamă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bătrână | bătrâne |
| genitiv-dativ | bătrânei | bătrânelor |
| vocativ | bătrâno | bătrânelor |
| articulat | bătrâna | bătrânele |
Din bătrân.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bătrână | bătrâne |
| genitiv-dativ | bătrânei | bătrânelor |
| vocativ | bătrâno | bătrânelor |
| articulat | bătrâna | bătrânele |
Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică