aramă

/a'ra.mə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină *aramen (= aeramen).

metal de culoare roșiatică, extrem de maleabil, de ductil și foarte bun conductor electric; cupru.
(la pl.) obiecte făcute din aramă.

Sinonime: 1: cupru

„A-și da arama pe față.”Minciună și înșelăciune Vorbă și tăcere — A-și dezvălui intenții rele
„Nu-ți da arama pe fată!”Bani și avere Femeie și bărbat
„Arama omului la beție se arată.”Minciună și înșelăciune
„A-și arăta arama”Vorbă și tăcere
„Arama omului la beție se arată”Înțelepciune și prostie
„Românu-i baie de aramă”Sănătate și boală
„Toamna sună-n geam / Cu frunze de aramă.”Natură Timp

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică