afli
/ˈa.fli/Etimologie
Din afla.
Definiții
- forma de persoana a II-a singular la prezent pentru afla.
- forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru afla.
afla
/a'fla/Etimologie
Din latină afflare.
Definiții
- (v.tranz. și intranz.) a lua cunoștință despre ceva; a căpăta informații, vești, noutăți despre ceva; a auzi o veste, o noutate etc.
- (v.tranz.) a găsi, a descoperi (căutând sau întâmplător).
- (v.refl.) a fi, a se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare; a fi, a exista în realitate.
- (v.tranz.) (pop.) a descoperi, a inventa, a scorni.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | afla | aflau |
Sinonime: 1: găsi, 2: descoperi, (fig.) răsufla, 3: exista, fi, se găsi, (pop.) sta, 4: inventa, consta
Antonime: absenta, lipsi
Proverbe & zicători
- „Cu bătaia la ușă afli de este cineva în casă.”Vorbă și tăcere
- „În pomul mare afli și crânguri uscate”Natură
- „Cu bătaia la ușă afli dacă este cineva în casă”Înțelepciune și prostie
- „Mănăstirea întâi o făcu, că-ți afli calul”Muncă și lene
- „Din gura prostului afli adevărul”Înțelepciune și prostieVorbă și tăcere
- „Așa ce va să fie, va să afli”Timp
- „Cum faci, afli”Muncă și leneNoroc și soartă
- „Ia-o când o afli, s-o ai când lipsești”TimpNoroc și soartă
- „La primire ușa deschisă să-ți fie, ca să afli păsul și dorul”Prietenie și dușmănie
- „Primește pe oricine ca să afli de la oricine ce pățești”Prietenie și dușmănie
- „Ziua de astăzi nu o afli mâine”Timp
- „Afli ce pom e”Înțelepciune și prostie
- „Arsar afli, arsar și găinarii.”
- „Aruncă dinainte, să afli dinapoi.”Înțelepciune și prostie
- „Pe naiba nu-l căuta cu lumină, că-l afli”Noroc și soartăMinciună și înșelăciune
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică