aflat
/aˈflat/Etimologie
Din verbul a (se) afla.
Definiții
- aflare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | aflat | aflaturi |
| genitiv-dativ | aflatului | aflaturilor |
| articulat | aflatul | aflaturile |
Sinonime: aflare
Din verbul a (se) afla.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | aflat | aflaturi |
| genitiv-dativ | aflatului | aflaturilor |
| articulat | aflatul | aflaturile |
Sinonime: aflare
Din afla.
Din latină afflare.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | afla | aflau |
Sinonime: 1: găsi, 2: descoperi, (fig.) răsufla, 3: exista, fi, se găsi, (pop.) sta, 4: inventa, consta
Antonime: absenta, lipsi
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică