adânc
/a'dɨnk/Etimologie
Din latină ăduncus.
Definiții
- (despre ape, cavități sau lucruri concave) al cărui fund se află la o distanță (relativ) mare de marginea de sus, de suprafață; adâncit, afund, adâncat, adâncos.
- (adverbial; fig.) profund.
- (adesea adverbial) care se află sau se întinde departe (în interior sau în linie orizontală).
- greu de străbătut; compact, des; întins, vast.
- (adesea adverbial) care vine sau pare că vine din interior.
- (fig.) (despre senzații, sentimente etc.) puternic, profund, intens.
- (despre plecăciuni, saluturi etc.; adesea adverbial) făcut prin înclinarea mare a corpului.
- (despre voce, ton, timbru; adesea adverbial) grav, jos, profund.
- (fig.) (adesea adverbial) care ține de esența, de fondul lucrurilor; temeinic, profund, serios.
- (fig.) desăvârșit, deplin, total.
Exemple
- Oceanul adânc.
- A privi adânc.
- Natura adâncă a unui fenomen.
- Rădăcină adâncă.
- O apă adâncă.
- Pădure adâncă.
- Întuneric adânc, ceață adâncă.
- Suspin adânc.
- Un somn adânc.
- O impresie, o emoție adâncă.
- O liniște adâncă.
Sinonime: 1: afund, profund, (rar) adâncos, 2: intim, lăuntric, profund, 3: mare, 4: compact, dens, des, greu, gros, 5: greu, profund, 6: intens, mare, profund, putenic, viu, 8: acut, 9: esențial, profund, 10: absolut
Antonime: superficial