aduce

/a'du.ʧe/

verb?

Etimologie

Din latină adducere.

(v.tranz.) a lua cu sine un lucru și a veni cu el undeva sau la cineva (pentru a-l preda).
(v.tranz.) a apropia ceva de sine sau de o parte a trupului său.
(v.tranz.) a produce, a procura, a pricinui, a cauza.
(v.tranz.) a face să ajungă într-o anumită situație, stare.
(v.intranz.) a semăna întrucâtva cu cineva sau cu ceva.

Caz	Singular	Plural
verb	aducea	aduceau

Sinonime: verb tranzitiv: cauza, pricinui, produce, provoca, realiza, verb intranzitiv: semăna

Antonime: duce

„A aduce apă după ce s-a stins focul.”Timp Muncă și lene — Despre ajutor venit prea târziu
„A aduce la sapă de lemn.”Bani și avere — a sărăci pe cineva
„A aduce tot pui (sau ouă) de pupăză.”Minciună și înșelăciune Natură — a-i merge totul rău
„N-aduce anul ce aduce ceasul.”Timp Noroc și soartă — despre repeziciunea cu care pot interveni schimbările de situație
„Vorba dulce mult aduce.”Vorbă și tăcere
„Nu aduce anul ce aduce ceasul; când va vrea norocul să-și întoarcă pasul; nu aduce anul ce aduce ceasul.”Timp Noroc și soartă
„Nu știi ce aduce ziua de mâine.”Timp Noroc și soartă
„Norul, până nu se îngroașă, furtună nu aduce.”Natură Înțelepciune și prostie
„Vântul aduce, vântul duce.”Natură Noroc și soartă
„Ce vânt te aduce pe la noi?”Vorbă și tăcere
„Îl trimit în sat la foc, și el mi-aduce busuioc.”Minciună și înșelăciune Vorbă și tăcere
„Eu îl trimit la surcele și el mi-aduce viorele.”Muncă și lene Noroc și soartă
„Numai o rândunică nu aduce primăvară.”Timp
„Gura aduce ura.”Vorbă și tăcere
„Limba dulce mult aduce.”Vorbă și tăcere

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică