ținere
/'ʦi.ne.re/Etimologie
Din a (se) ține.
Definiții
- acțiunea de a ține și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ținere | țineri |
| genitiv-dativ | ținerii | ținerilor |
| articulat | ținerea | ținerile |
tânără
/'tɨ.nə.rə/Etimologie
Din tânăr.
Definiții
- persoană, ființă care este, ca vârstă, între copilărie și maturitate, care nu este încă matură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tânără | tinere |
| genitiv-dativ | tinerei | tinerelor |
| vocativ | tânăro | tinerelor |
| articulat | tânăra | tinerele |
Proverbe & zicători
- „Este tânăr între tineri, și bătrân între bătrâni”Timp
- „Tinerii înaintea bătrânilor, să aibă ochi iară nu gură”Vorbă și tăcereTimp
- „După ce erau tineri”Timp
- „Și cei tineri de multe ori, întrec pe cei bătrâni, cu a lor”Înțelepciune și prostie
- „Cu ținerea de minte de cele mai dinainte, pururea să”Înțelepciune și prostie
- „Motanului bătrân șoricei tineri îi plac”Animale
- „Jaratecul femeii tinere, îi face și pulpe”Femeie și bărbat
- „Bătrânului îi trebuie pui tineri ca să râdă”Familie
- „Laptele tinerilor e vinul bătrânilor”TimpSănătate și boală
- „N-are iarbă de ținere”TimpMoarte
- „Bătrânii în adevăr de tineri ai trebuință”TimpFamilie
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică