← înapoi la căutare

tată

/'ta.tə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din latină tata.

Definiții

  1. bărbat care are copii; nume pe care i-l dau acestui bărbat copiii săi când i se adresează sau când vorbesc despre el ori pe care și-l dă el însuși când vorbește cu copiii săi.
  2. (la vocativ) termen cu care se adresează cineva unui copil (sau unei persoane tinere străine) pentru a marca un raport de familiaritate și de simpatie.
  3. (uneori determinat prin "socru") nume dat de ginere sau de noră socrului.
  4. (fam.) nume dat unui bărbat (mai în vârstă) în semn de respect sau de afecțiune.
  5. (pe lângă un nume de persoană) nume dat unui neam etc.
  6. (în credința creștină) Dumnezeu, creatorul lumii.
  7. (fig.) (fam.) creator, făuritor, fondator.
  8. glumețcel care întrupează cele mai înalte calități, care este deasupra altora, îi covârșește pe toți.

Exemple

  • Are tata doi copii.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativtatătați
genitiv-dativtatălui, tatiitaților
vocativtatătaților
articulattatăl, tatatații

Sinonime: 1: părinte, (franțuzism) papa, (înv. și pop.) taică, (pop.) tătân, (înv. și reg.) nene, (reg.) tataie, (prin Mold.) babacă, babaie, (Munt., Olt., Dobr., sudul Mold. și sudul Transilv.) tete, (fam.) bătrânul (art.), tati, (arg.) puriu

țață

/'ʦa.ʦə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Origine disputată. Poate o formație expresivă sau din neogreacă τσάτσα (tsátsa).

Definiții

  1. (pop.) mătușă.
  2. termen de respect cu care cineva se adresează (la țară) unei surori mai mari sau unei femei mai în vârstă; lele.
  3. (pop.) termen alinător dat de un bărbat femeii iubite; mândră.
  4. (peior.) epitet pentru o femeie vulgară, lipsită de gust și de finețe; mahalagioaică.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativțațățațe
genitiv-dativțațeițațelor
vocativțațoțațelor
articulatțațațațele

Sinonime: 1: mătușă, 2: lele, 3: mândră, 4: mahalagioaică, mahalagiță

țâță

/'ʦɨ.ʦə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din latină *tĭtia.

Definiții

  1. (pop.) sân, mamelă.
  2. gurguiul urciorului, prin care se bea apă.
  3. (pop.) celulă în care se dezvoltă matca albinelor.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativțâțățâțe
genitiv-dativțâțeițâțelor
vocativțâțoțâțelor
articulatțâțațâțele

Sinonime: 1: sân, mamelă

Proverbe & zicători

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică