tată (toate sensurile)

Definiția cuvântului „tată”

tatăsubstantiv

  1. bărbat care are copii; nume pe care i-l dau acestui bărbat copiii săi când i se adresează sau când vorbesc despre el ori pe care și-l dă el însuși când vorbește cu copiii săi.
  2. (la vocativ) termen cu care se adresează cineva unui copil (sau unei persoane tinere străine) pentru a marca un raport de familiaritate și de simpatie.
  3. (uneori determinat prin "socru") nume dat de ginere sau de noră socrului.
  4. (fam.) nume dat unui bărbat (mai în vârstă) în semn de respect sau de afecțiune.
  5. (pe lângă un nume de persoană) nume dat unui neam etc.
  6. (în credința creștină) Dumnezeu, creatorul lumii.
  7. (fig.) (fam.) creator, făuritor, fondator.
  8. glumețcel care întrupează cele mai înalte calități, care este deasupra altora, îi covârșește pe toți.

tatăsubstantiv

  1. (pop.) mătușă.
  2. termen de respect cu care cineva se adresează (la țară) unei surori mai mari sau unei femei mai în vârstă; lele.
  3. (pop.) termen alinător dat de un bărbat femeii iubite; mândră.
  4. (peior.) epitet pentru o femeie vulgară, lipsită de gust și de finețe; mahalagioaică.

tatăsubstantiv

  1. (pop.) sân, mamelă.
  2. gurguiul urciorului, prin care se bea apă.
  3. (pop.) celulă în care se dezvoltă matca albinelor.