întoarce

Etimologie

Din latină intorquere.

Definiții

1. (v.refl. tranz.) a se înapoia sau a face să se înapoieze de unde a fost plecat; a reveni sau a face să revină.
2. (v.tranz.) (despre o stare afectivă sau maladivă) a-l cuprinde din nou pe cineva (abia vindecat).
3. (v.refl.) a se îndrepta spre un punct, schimbând radical direcția inițială.
4. (pop.) a-și schimba sau a face pe cineva să-și schimbe părerea, a se răzgândi sau a face pe cineva să se răzgândească.
5. (v.tranz.) a retrage o vorbă, o promisiune etc., a reveni asupra...
6. (pop.) a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) preface.
7. (v.tranz.) (înv.) a traduce un text dintr-o limbă în alta; (p.ext.) a interpreta.
8. (v.tranz.) a învârti, a suci, a răsuci (de pe o parte pe alta).
9. (v.tranz.) (spec.) a învârti, a răsuci resortul unui mecanism.
10. (v.tranz.) (pop.) a jugăni (un animal).
11. (v.tranz. și refl.) a (-și) mișca, a (-și) orienta corpul sau o parte a corpului, (p.ext.) privirea în altă direcție decât cea inițială.
12. (v.tranz.) a schimba poziția unui obiect, așezându-l invers față de poziția anterioară sau față de poziția firească.
13. (v.tranz.) a da filele unei cărți, ale unui caiet etc. înainte sau înapoi; a răsfoi.
14. (v.tranz.) a pune, a îmbrăca un obiect vestimentar pe dos; a preface un obiect vestimentar transformându-i dosul în față.
15. (v.tranz.) a învârti paiele, lanul etc. astfel încât partea umedă de la pământ să ajungă deasupra.
16. (v.tranz.) a ara din nou un ogor.
17. (v.tranz.) a da îndărăt, a restitui.
18. (v.tranz.) (fig.) a răsplăti pe cineva pentru o faptă bună sau rea.
19. (v.tranz.) (determinat prin „cuvânt”, „vorbă” etc.) a răspunde, a replica (cu ostentație, cu impertinență).
20. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru întoarce.
21. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru întoarce.

Exemple

• S-a întors ploaia în ninsoare.
• A întoarce ceasul.

Declinare